Marin Barbu rămâne același tip savuros, cu care îți face oricând plăcere să porți un dialog despre fotbal. Atât în cariera de fotbalist, cât și în cea de antrenor a văzut și trăit multe la viața lui. Are mult umor, dar și profunzime atunci când abordează un subiect arzător.
Marine, unde ai copilărit în București? Undeva la intersecția dintre Eminescu cu Calea Moșilor. Pot spune că era o zonă mai de șmecherași, printre vecinii mei fiind și Fane Spoitoru”.
Cine te-a dus la fotbal? Jucam de mic fotbal pe maidane, că atunci chiar aveai unde. Puteai să te duci duminicile și pe terenurile de la școli, că în acele vremuri numai duminica era liberă. Acum s-a închis tot… Revenind la întrebare, un prieten m-a văzut jucând și mi-a sugerat să mă duc să mă legitimez la un club.
Unde ai fost prima oară? Prima oară am fost legitimat la Progresul. Dar fiind departe de casă, am optat pentru centrul de la Steaua 23 August.
La ce antrenor ai fost? Gheorghe Stănculescu, nea Gică.
Dintre copiii cu care ai fost în grupă, a mai ajuns cineva vreun nume? De la grupa mea, cei născuți în 1959, numai eu am jucat în Divizia A. De la cei din 1958, a fost Ion Marin, dar nu cel de la Dinamo, ci un atacant, care a jucat puțin pe la Steaua în Divizia A și la CS Târgoviște. Iar la 1957, fostul atacant al Stelei și chiar al naționalei, Adrian Ionescu. La 1954, a fost promoția aceea bună, cu Marcel Răducanu, Vasile Aelenei etc. Așadar, se poate spune despre mine că sunt 100% produs al Stelei.
Ca puști, erai stelist din punctul de vedere al simpatiei fotbalistice? Nu. Eram rapidist.
Și n-ai avut o… frână să joci la Steaua? Nu, pentru că eram supărat pe cei de la Rapid. Înainte de Progresul, m-am dus la o selecție organizată de ei, că eram mort după alb-vișiniu și nu conta cât de departe era Giuleștiul de casa mea. Însă m-au respins, pe motiv că eram prea mic de înălțime. Dar mi-a trecut, în sufletul meu mereu plăcându-mi Rapidul. Apucasem echipa aia care a luat cupa în 1972, cu Răducanu, Pop, Neagu, Năsturescu, Codreanu, Angelescu, Marin Stelian și ceilalți de-atunci.
Ai avut pe cineva fotbalist în familie? Nu. Am fost primul și ultimul. Însă să nu mă grăbesc, că îl am pe nepoțelul meu la care am remarcat că moștenește talentul lui bunică-su” (râde). La doi ani și jumătate cât are, se face că dă în minge, apoi se oprește. Vrea toată ziua să se joace cu mingea. Îi place.
Să îți trăiască și să îți calce pe urme! Apropo de talent, de unde ai deprins tehnica deosebită pe care o etalai în teren? Chestie de talent nativ sau a și lucrat cineva cu tine? Nu a lucrat nimeni cu mine. Absolut tot ce am avut a fost numai și numai de la Dumnezeu. Și să lovesc mingea, și poziția corpului, driblingul, centrările, cotitele, loviturile libere.
„Păi el mi-a pus porecla „Magiun”. Zicea: „Băi, ăsta are magiun pe ghete. Se lipește mingea de el „.
Înseamnă că primul tău antrenor, Gică Stănculescu, a fost impresionat de tine. Sigur că da. Din prima. Păi el mi-a pus porecla „Magiun”. Zicea: „Băi, ăsta are magiun pe ghete. Se lipește mingea de el „.
Ai fost întotdeauna atacant? Dintotdeauna am jucat extremă sau mai târziu mijlocaș stânga, fiind și stângaci.
Ai făcut și alte sporturi? Nu. Eram mult prea aplecat pe fotbal. Am vrut odată să mă duc cu băieții de cartier să fac box. „Haide băi cu noi la box, că noi suntem smardoi” – m-au ademenit ei. Dar acolo mi-a dat unul un pumn în nas, de nu mi-a mai trebuit. Așa că aia a fost unica ședință din cariera mea de boxeur.
Statura mai mică ți-a fost un avantaj sau un inconvenient? Mai degrabă un inconvenient. Păi așa cum spuneam mai înainte, nici nu începusem bine fotbalul și am fost respins pentru că eram prea mic…
Ai făcut și tu pariuri pe la antrenamente cu coechipierii în care să fie implicată tehnica ta deosebită? Cum să nu. Pariam că le dau mingea printre picioare. Și așa se întâmpla. Și le luam banii, și ce se mai supărau! Sau cu portarii, că le dau gol din lovitură liberă, lângă bară. Când am jucat la Brașov, chiar stăteam în cameră cu doi portari, amândoi unguri, Polgár și Șanta. Mereu îi „curățam” la antrenamente, prin acele lovituri libere. Ambii însă băieți deosebiți. Astăzi nu mai găsești asemenea oameni voluntari, care să stea cu tine încă o oră-două în plus după antrenamente, ca să te ajute să îți exersezi loviturile la poartă.
Apropo de unguri, cum de ai ajuns tocmai la Sfântu Gheorghe? Tot cu ajutorul lui Dumnezeu. Nici Steaua nu prea avut încredere în posibilitățile mele, așa că ultimul an de juniorat l-am jucat la Spartac. Apoi am plecat militar și m-a luat nea Fane Coidum cu el la Șoimii Sibiu, în B. Echipă bună care se și bătuse la promovare, îi avea pe portarul Negru, Schwarz, Țurlea, Șoaită etc. Iar de-acolo am fost detașat la Oltul Sfântu Gheorghe, cum se numea atunci, unde am prins un retur bun în Divizia B, dar din nefericire echipa a retrogradat . Dar am repromovat imediat, am mai stat un an și jumătate, după care m-a luat Steaua. Am dat destule goluri în B, însă n-am fost golgeter. A fost unul, Lala, de la Delta Tulcea. Pe vremea aia, Tulcea avea echipă bună. Mai găseai acolo o păstrugă, o știucă… La noi, la Sfântu Gheorghe, ce să găsești? Cartofi. Dar atunci erau pe toate drumurile (râde).
„Se zice că cine bea apă din Olt, nu pleacă de-acolo neînsurat”
Cum te-ai simțit tu, bucureștean, în acea comunitate secuiască? Se zice că cine bea apă din Olt, nu pleacă de-acolo neînsurat. Așa că m-am conformat și eu. Iar de comunitate, am numai cuvinte de laudă. Nici nu se punea pe-atunci problema că eu proveneam din altă parte. M-am înțeles perfect cu cei de-acolo. Cu mulți dintre coechipierii mei de-atunci mai sunt și astăzi prieten, după 40 de ani. N-am prieteni români, câți am maghiari. Să știi, că atât omul maghiar, cât și cel român au problemele și necazurile lor cotidiene și nu au timp să se războiască. Acest așa-zis conflict este doar politic. De altfel, există în zonă foarte multe familii mixte, mai ales cu bărbat român și femeie unguroaică. Invers sunt mai puține cazuri.
Ai învățat ungurește? Da. Mă descurc destul de bine. Se cunoaște imediat că nu sunt maghiar, dar sunt în stare să dialoghez.
Cine te-a adus la Steaua? Nea Ion Alecsandrescu. Fostul meu antrenor de la copii, Gică Stănculescu, mă recomandase. Dar o cărămidă la acest transfer a pus-o și nea Jean Pădureanu. Mă văzuse când jucasem contra Gloriei la Bistrița și îi bătusem cu 3-0, eu dând două goluri și un asist. Îl încântasem și cum era prieten cu nea Ion, i-a întărit convingerea de a mă transfera.
Mi-amintesc că în acel prim sezon al tău la Steaua, Iordănescu a ieșit golgeterul campionatului și cele mai multe asisturi i-au venit de la tine. Așa e. Și acum când ne mai întâlnim, vine și îmi zice: „mai ții minte când m-ai făcut golgeter?”. Cum să nu-mi aduc aminte. Aveam o relație bună și cu el, și cu Teo Anghelini. Iar cu regretatul Sameș, un băiat de mare-mare caracter, aveam o relație extraordinară. Cu Teo mă mai ciondăneam pe la antrenamente, el fiind fundaș dreapta, așa că eram chiar pe partea lui.
Realitatea din fotbal: „Și atunci ca și acum. Dacă n-aveai spate…”
Ți-au dat grad? Da, plutonier. Chiar dacă făcusem înainte armata, terminasem cu gradul de… soldat. Eu eram mai mult cu fotbalul. M-au dus o dată la o tragere, de era să împușc pe-acolo ofițerii.
De ce ai stat totuși așa de puțin la Steaua? Și atunci ca și acum, dacă n-aveai spate… Poate au rămas acolo jucători mai puțin valoroși decât mine, ce să mai zic. Atunci Steaua a făcut schimb cu Scorniceștiul, m-a dat pe mine, pentru că m-a vrut Florin Halagian, și l-a luat pe Pițurcă. Cum Steaua atunci n-avea vârf de atac, am fost sacrificat. Și am jucat aproape jumătate de an la FC Olt.
Nici acolo n-ai stat prea mult. Nu era rău, dar nu aveam familia cu mine. Aveam doi copii, unul de un an și altul de doi. Și i-am explicat lui Halagian că trebuie să fiu aproape de ei și am fost înțeles.
Și ai ajuns la FCM Brașov, unde ai trăit cea mai mare parte a carierei. Da. Au fost șapte ani frumoși. Înainte să ajung la FCM Brașov, am mai jucat două sezoane la Sfântu Gheorghe. Era bine, eram aproape de casă. Între Brașov și Sfântu Gheorghe se fac aproximativ 25 de minute cu mașina, așa că făceam naveta.
Ai rămas cu unele regrete din cariera de jucător? Am unul mai mare, că nu am jucat mai mult la Steaua, deoarece mi se părea normal să rămân atunci. Mai ales că până să vină Hagi, Steaua nu a avut în acei ani stângaci.
Marin BARBU Născut: 27.09.1958 (București) Cariera de jucător Post: atacant Debut în Div.A: 07.03.82, Steaua – SC Bacău 2-0 Debut în Cupă: 31.03.1982, FC Argeș – Steaua 1-0
Sezon Echipă Div.A Cup. 1978-79 Șoimii Sibiu Div.B 0/0 1978-79 Oltul Sf.Gheorghe Div.B 0/0 1979-80 Oltul Sf.Gheorghe Div.C 0/0 1980-81 Oltul Sf.Gheorghe Div.B 0/0 1981-82 CSM Sf. Gheorghe Div.B 0/0 1981-82 Steaua 13/0 1/0 1982-83 Steaua 19/2 1/0 1983-84 FC Olt 15/0 1/0 1983-84 IMASA Sf. Gheorghe Div.B 0/0 1984-85 IMASA Sf. Gheorghe Div.B 0/0 1985-86 FCM Brașov 28/4 1/0 1986-87 FCM Brașov 32/5 4/1 1987-88 FCM Brașov 32/9 1/1 1988-89 FCM Brașov 34/15 2/0 1989-90 FCM Brașov 28/9 2/0 1991-92 FC Brașov 3/0 0/0 Total Div.A: 204 jocuri, 44 goluri Total Cupă: 13 jocuri, 2 goluri
Cariera de antrenor 1991-92: Harghita Odorehiu Secuiesc (Div.C) 30. 19. 2. 9. 73-32 1992-93: ISAMA Sfântu Gheorghe (Div.D) 1993-94: FC Sfântu Gheorghe (Div.C) 34. 15. 6. 13. 65-59 1994-95: Precizia Săcele (Div.D) 1995-96: Precizia Săcele (Div.C) 38. 25. 5. 8. 70-33 1996-97: Precizia Săcele (Div.B) 34. 19. 4. 11. 62-43 1997-98: Foresta 20. 5. 6. 9. 16-23 (1-20) 1997-98: FC Brașov (Div.B) 17. 10. 0. 7. 24-16 (et.18-34) 1998-99: Precizia Săcele (Div.B) 34. 15. 4. 15. 45-40 1999-00: Foresta (Div.B) 34. 24. 5. 5. 76-28 2000-01: Foresta 30. 8. 12. 10. 39-43 2001-02: Petrolul 10. 2. 3. 5. 8-17 (1-10) 2001-02: Ceahlăul 18. 9. 2. 7. 22-20 (13-30) 2002-03: Poli-Unirea Iași (Div.B) 10. 3. 3. 4. 9-11 (et.16-25) 2003-04: Juventus (Div.B) 30. 12. 11. 7. 27-26 2004-05: Juventus (Div.B) 23. 8. 5. 10. 23-38 (1-23) 2004-05: Ceahlăul (Div.B) 6. 3. 1. 2. 7-4 (et.25-30) 2005-06: Ceahlăul (Div.B) 30. 20. 6. 4. 59-20 2006-07: Petrolul (L2) 18. 8. 6. 4. 31-24 (et.9-26) 2007-08: UTA 13. 2. 4. 7. 9-17 (11-23) 2008-09: Dunărea Giurgiu (L2) 26. 10. 6. 10. 40-35 (et.5-34) 2009-10: Dunărea Giurgiu (L2) 17. 6. 5. 6. 18-20 (et. 1-17) 2009-10: Astra 6. 1. 3. 2. 4-8 (29-34) 2010-11: Ceahlăul (L2) 15. 10. 5. 0. 34-10 (et.1-15) 2011-12: Callatis (L2) 6. 1. 0. 5. 9-13 (et.1-6) 2012-13: Astra 1. 0. 0. 1. 1-2 (26) 2013-14: Rapid CFR Suceava (L2) 5. 0. 3. 2. 4-9 (et.1-5) 2013-14: Ceahlăul 5. 2. 2. 1. 5-2 (30-34) 2014-15: Ceahlăul 2. 0. 0. 2. 1-8 (1-2) 2016-17: Juventus (L2) 21. 6. 3. 2. 57-7 (et.1-21) 2017-18: Juventus 15. 1. 4. 10. 8-33 (8-22)
Total Liga I: 120. 30. 36. 54. 113-173
Total Liga 2: 326. 155. 67. 94. 525-344 Total Liga 3: 102. 59. 13. 30. 208-124
Cu FC Sfântu Gheorghe și Precizia Săcele a promovat din D în C, cu Precizia Săcele a promovat din C în B, cu Foresta și Ceahlăul a promovat din B în A
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER